Concluzie pe scurt: procesele-verbale întocmite de ANAF, la cererea procurorului, în cursul urmării penale nu mai constituie mijloace de probă în procesul penal.

Curtea Constituțională a decis – cu unanimitate de voturi – faptul că reglementarea Codului de procedură fiscală care permitea ca procesele-verbale întocmite de ANAF în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului să fie considerate mijloace de probă, este neconstituțională, inclusiv prin raportare la prevederile CEDO.

Concret, Articolul 350 alin. (2) și (3) din Codul de procedură fiscală prevedea faptul că:

”(2) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată A.N.A.F. efectuarea de controale fiscale, conform obiectivelor stabilite.

(3) Rezultatul controalelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanţă fiscală în sensul prezentului cod.”

Curtea stabilit că prin recunoașterea posibilității efectuării unor acte de cercetare penală și producerii unor mijloace de probă de către prepușii uneia dintre părțile procesului penal, care nu au calitatea de organe judiciare și nu au dreptul de a prelua din atribuțiile Ministerului Public se încalcă dispozițiile legii fundamentale, cu referire specială la competențele Ministerului Public.