Concurență vs. Cooperare (I): Importanța și condițiile acordurilor de cercetare dezvoltare

CMP Lawyers > Articole > Articole > Concurență vs. Cooperare (I): Importanța și condițiile acordurilor de cercetare dezvoltare

Concurență vs. Cooperare (I): Importanța și condițiile acordurilor de cercetare dezvoltare

Concurență vs. Cooperare (I): Importanța și condițiile acordurilor de cercetare dezvoltare?

Acordurile de cercetare dezvoltare pot fi extrem de eficiente în stimularea inovării și progresul economic. Ele combină resurse complementare ale companiilor partenere care dezvoltă și comercializează mai ieftin și mai rapid produse sau tehnologii noi sau îmbunătățite, dobândind astfel avantaje competitive însemnate. Aceste acorduri pot, de asemenea, să faciliteze o mai largă difuzare a know-how-ului, care ar putea declanșa inovații ulterioare.

  1. Regula:

Cadrul legal comunitar și național privind concurența interzice orice înţelegeri şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe o anumită piaţă[1].

Prin această interdicție se urmărește așadar prezervarea concurenței dintre întreprinderi, adică a situaţiei în care fiecare întreprindere urmărește să realizeze vânzări, profit şi/sau cotă de piaţă, oferind cea mai bună combinaţie practică de preţuri, calitate şi servicii conexe, în condiții de rivalitate cu alte întreprinderi care urmăresc aceleași obiective, astfel fiind cel mai bine satisfăcute interesele consumatorilor.

În acest context, până și un simplu contract de furnizare de mărfuri încheiat de un producător cu un distribuitor poate fi drastic sancționat[2], dacă, de pildă, părțile convin ca distribuitorul să revândă mai apoi mărfurile cumpărate la un preț minim sau fix.

Cu toate acestea, cadrul legal exceptează de la această interdicție înțelegerile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: (i) contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de mărfuri ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând, în acelaşi timp, consumatorilor un avantaj corespunzător sau o parte echitabilă din beneficiul obținut de părţile la respectiva înţelegere; (ii) impun întreprinderilor în cauză doar acele restricţii care sunt indispensabile pentru atingerea obiectivelor urmărite; (iii) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa de pe o parte substanţială a pieţei produselor în cauză.

O serie de categorii de acorduri au fost evaluate din perspectiva îndeplinirii acestor condiții, și, fiind apoi calificate ca benefice pentru concurență în anumite situații clar determinate, sunt exceptate în bloc de la interdicția enunțată anterior.

Două dintre aceste categorii de acorduri exceptate în bloc se referă la cooperarea în cadrul acordurilor de cercetare dezvoltare[3], respectiv cooperarea în cadrul acordurilor de specializare[4].

Acordurile de cercetare dezvoltare fac obiectul acestui post, urmând să prezentăm cazul acordurilor de specializare într-un post viitor.

  1. Acordurile de cercetare dezvoltare (ACD):
  • De ce sunt importante?

În cadrul Uniunii Europene, întreprinderile, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii, sunt încurajate în eforturile lor de cercetare și dezvoltare tehnologică de înaltă calitate, iar eforturile de cooperare ale acestora în această direcție trebuie susținute[5].

Ca urmare, Regulamentul (UE) nr. 1217/2010 (Regulament)a fost adoptat pentru facilitarea cercetării și dezvoltării, oferind întreprinderilor securitatea juridică adecvată, precum și protejând, în același timp, concurența în mod eficace.

ACD-urile pot fi extrem de eficiente în stimularea inovării și progresul economic, deoarece acestea adesea combină complementaritatea abilităților și activelor unor companii diferite care, astfel, pot să dezvolte și să comercializeze mai ieftin și mai rapid produse sau tehnologii noi sau îmbunătățite, decât în cazul unor eforturi exclusiv individuale. ACD-urile pot, de asemenea, să faciliteze o mai largă difuzare a know-how-ului, care ar putea declanșa inovații ulterioare.

ACD-urile sunt răspândite și încurajate chiar prin numeroase programe strategice precum Horizon 2020, care este cel mai amplu program de cercetare și inovare derulat vreodată de UE și prin intermediul căruia s-a pus la dispoziție o finanțare de 80 miliarde de Euro pentru încurajarea actorilor europeni spre a produce o știință și tehnologie de clasă mondială, care să stimuleze creșterea economică.

De aceea în prezent multe organizații, din cele mai variate industrii, descoperind obstacolele în calea modelelor tradiționale de cercetare și dezvoltare, au trecut la colaborarea cu clienții, partenerii, furnizorii, organizațiile din industrie și chiar concurenții.

  • La ce se referă ACD-urile?

Regulamentul prevede că un ACD reprezintă un acord încheiat între două sau mai multe părți care se referă la condițiile în care aceste părți fie desfășoară activități de cercetare și dezvoltare, în comun sau remunerată, cu sau fără exploatarea în comun a rezultatelor[6].

  • Care sunt condițiile exceptării? 

Regulamentul impune mai multe condiții în care acordurile de cercetare dezvoltare pot fi structurate și operaționalizate, pentru a fi astfel exceptate de la interdicția cadru. 

(i) Părțile la acord trebuie să beneficieze de un acces nelimitat la rezultatele finale ale cercetării și dezvoltării în comun sau ale activităților remunerate de cercetare și dezvoltare, de îndată ce acestea sunt disponibile. Părțile își pot limita drepturile de exploatare doar în anumite situații excepționale, prevăzute de Regulament, mai ales dacă părțile se specializează în contextul exploatării.

(ii) O altă condiție pentru exceptare este ca acordul de cercetare și dezvoltare să stipuleze că fiecare parte trebuie să beneficieze de acces la know-how-ul preexistent al celorlalte părți, dacă acesta îi este indispensabil pentru exploatarea rezultatelor. Acordul de cercetare și dezvoltare poate prevedea ca părțile să se indemnizeze reciproc pentru acordarea accesului la know-how-ul lor preexistent, dar indemnizația nu trebuie să fie atât de ridicată încât să împiedice efectiv accesul la rezultate.

(iii) Exploatarea în comun trebuie să se refere doar la rezultate protejate prin drepturi de proprietate intelectuală sau care reprezintă un know-how, care sunt indispensabile în vederea fabricării produselor contractuale sau a utilizării tehnologiilor contractuale.

(iv) Părțile responsabile cu fabricarea produselor contractuale, ca urmare a unei specializări în contextul exploatării trebuie să îndeplinească cererile celorlalte părți de livrare a produselor contractuale, cu excepția situației în care ACD prevede și distribuția în comun sau a situației în care părțile au convenit ca produsele contractuale să poată fi distribuite numai de partea care le fabrică.

  • ACD-urile care cuprind restricții de concurență grave sau excluse

Regulamentul prevede că nu pot fi exceptate ACD-urile care cuprind anumite restricționări de concurență între părțile la acord, considerate ca fiind grave sau excluse[7].

De exemplu, în categoria restricționărilor de concurență grave dintr-un ACD intră acele clauze care au ca obiect restrângerea libertății părților de a desfășura, după încheierea activităților comune sau remunerate de cercetare și dezvoltare, independent sau în cooperare cu terți, activități de cercetare și dezvoltare în domeniul vizat de acord sau într-un domeniu care are legătură cu acesta. Cât privește restricționările de concurență excluse, un exemplu se referă la obligația de a nu contesta valabilitatea drepturilor de proprietate intelectuală după realizarea lucrărilor de cercetare și dezvoltare.

  • Pragul cotei de piață și durata exceptării

Atunci când părțile nu sunt întreprinderi concurente, ACD este permis pe toată perioada cercetării și dezvoltării, iar în cazul exploatării în comun a rezultatelor, exceptarea continuă să se aplice pe o perioadă de șapte ani de la data primei introduceri pe piață a produselor sau a tehnologiilor în cadrul pieței interne.

Când părțile sunt întreprinderi concurente, ACD este de asemenea permis pe toată perioada cercetării și dezvoltării, dar numai dacă la data de încheiere a ACD:

  • cota de piață cumulată a părților să nu depășească 25 % din piețele relevante ale produsului și ale tehnologiei; sau
  • cota de piață cumulată a părții finanțatoare și a tuturor părților cu care partea finanțatoare a încheiat contracte de cercetare și dezvoltare în privința acelorași produse contractuale sau tehnologii contractuale să nu depășească 25 % din piețele relevante ale produsului și ale tehnologiei.

Indiferent dacă părțile sunt sau nu concurente, un ACD continuă să fie permis și după perioada de șapte ani atât timp cât cota de piață cumulată a părților nu depășește 25 % din piețele relevante ale produsului și ale tehnologiei în cauză.

  • Ce ar trebui să aibă în vedere cei care vor să intre într-un ACD?

Este important ca partenerii într-un ACD să urmărească un obiectiv operațional clar de la bun început. Obiectivul unui acord de cercetare dezvoltare ar trebui să răspundă cel puțin următoarelor întrebări:

  • Există perspective concrete de generare de valoare adăugată pentru activitatea economică a participanților care să conducă la o activitate nouă sau îmbunătățită, produse sau servicii noi, clar definite?
  • Se întrevede interesul unui număr semnificativ de utilizatori ai tehnologiilor care urmează să fie dezvoltate și care să aibă un impact benefic important în piață?
  • Au fost identificate cadre tehnice, juridice, financiare și manageriale, precum și orice infrastructuri de cercetare deja existente care trebuie utilizate sau altele noi care trebuie create?
  • Există premise reale pentru generarea accelerată de noi cunoștințe sau inovare care să ducă la creșterea productivității sau competitivității?
  • Punerea în comun a resurselor este posibilă, pentru a orienta investițiile în cercetare și dezvoltare spre soluții comercializabile, care să răspundă nevoilor și cerințelor utilizatorilor?
  • Puncte cheie într-un ACD

Managementul

În această privință se pot imagina multiple forme legale prin care managementul parteneriatului să fie realizat într-un mod cât mai eficient, echitabil, transparent și productiv, astfel ca proiectele să fie realizate cu succes, iar implicarea părților să fie concret delimitată și echilibrată din punct de vedere al efortului depus.

Resursele angrenate

Trebuie definit în mod clar ce se pune la dispoziția proiectului din partea fiecărei părți: resurse umane, infrastructură, locație, know-how, tehnologii, produse deja dezvoltate, rezultate ale activităților de cercetare dezvoltare desfășurate în mod individual, strategii, idei, concepte, informații, timp, resurse financiare, etc.

Confidențialitate

Părțile trebuie să garanteze în egală măsură unele față de celelalte confidențialitatea tuturor informațiilor care se dezvăluie în cadrul parteneriatului, într-un grad suficient, astfel ca un nivel ridicat de încredere reciprocă să existe încă de la începutul oricărui transfer de know-how, resurse, ori idei de business.

Proprietate intelectuală

Cele mai controversate aspecte ale acordurilor de cercetare, dezvoltare și comercializare se referă adesea la proprietatea intelectuală și la exploatare. Nu există o abordare unică pentru proprietatea intelectuală și exploatarea, iar preocupările și obiectivele părților în fiecare situație pot varia.

(i) Proprietatea intelectuală preexistentă

Este util să se ia în considerare cât de valoroasă și sensibilă este proprietatea intelectuală preexistentă și dacă ar trebui să existe restricții specifice legate de utilizarea sau dezvăluirea acesteia. Fiecare dintre părți trebuie să delimiteze și să evidențieze cât mai concret resursele de proprietate intelectuală pe care le pun la dispoziție în cadrul parteneriatului. Cu cât resursele de proprietate intelectuală sunt mai bine evidențiate, definite, iar limitele utilizării lor sunt trasate de către proprietari, cu atât riscurile unor eventuale utilizări neautorizate de către celelalte părți sunt mai reduse.

(ii) Proprietatea  intelectuală asupra rezultatelor

Cu privire la rezultatele cercetării și dezvoltării în comun se pot utiliza imagina numeroase construcții juridice prin care părțile să se asigure încă de la conceperea ACD-ului că au luat în considerare cele mai bune mecanisme în vederea împărțirii corecte și echitabile a rezultatelor, astfel încât beneficiul să fie maxim pentru toate părțile implicate.

Răspunderea părților

Fiecare parte se va angaja să depună toate eforturile pentru a asigura corectitudinea desfășurării proiectului, confidențialitatea informațiilor și respectarea proprietății intelectuale a celorlalte părți, astfel încât activitatea de dezvoltare-cercetare să nu aducă atingere proprietății și activității niciuneia dintre părțile implicate.

__________________________________________________ 

[1] Art. 101 alin. 1 din TFUE și Art. 5 alin. 1 din Legea nr. 21/1996 a concurenței

[2] Amendă amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancţionării, conform Art. 55 alin.1 din Legea nr. 21/1996 a concurenței

[3] Reglementată de Regulamentul (UE) nr. 1217/2010

[4] Reglementată de Regulamentul (UE) nr. 1218/2010

[5] Acest principiu este menționat în cuprinsul TFUE la art. 179 alin. 2.

[6] A se vedea Art. 1 alin.(1) lit.a) din Regulament.

[7] Lista restricționărilor de concurență grave și excluse dintr-un ACD sunt prevăzute în art. 5 și 6 din Regulament