Originea controversei
Este deja știut că Direcția Generală Antifraudă Fiscală (”DGAF”) din cadrul ANAF desfășoară de mai multe luni controale la operatori economici de pe lanțuri diverse de producție – distribuție, controale legate de oferirea de tichete cadou către angajați ai unor firme partenere de afaceri, în contextul politicilor și acțiunilor de marketing /promovare.
Posibilitatea de a oferi tichete cadou pentru aceste scopuri nu este nouă, fiind larg îmbrățișată în practică și permisă de un cadrul legal prevăzut atât de vechea Lege nr. 193/2006 cât și de actuala Lege nr. 165/2018, însă în prezent operatorii economici manifestă reticență în a mai recurge la un asemenea mecanism de promovare, din cauza interpretării pe care a indus-o ANAF cu ocazia controalelor.
Această interpretare a ANAF pare a fi aceea că tichetele cadou oferite către angajați ai unor firme partenere de afaceri ar reprezenta la nivelul acelor angajați venituri din salarii sau asimilate salariilor (fiind așadar purtătoare de impozit pe venit, dar și de contribuții pentru asigurări sociale) și nu venituri din alte surse, cum au fost îndeobște considerate de către operatorii economici în baza prevederilor exprese ale Codului Fiscal, pentru care se datorează doar impozit pe venit, prin reținere la sursă, și eventual CASS, doar dacă depăşesc plafonul a 12 salarii minime brute pe ţară.
De ce ar fi discutabilă interpretarea ANAF?
Dacă ar fi să îmbrățișăm interpretarea pe care ANAF pare să o promoveze, ar însemna că oferirea de tichete cadou către angajați ai unor firme partenere de afaceri, în contextul politicilor și acțiunilor de marketing, s-ar face în cadrul unei relații contractuale de muncă, raport de serviciu, act de detașare sau în baza unor statute speciale prevăzute de lege (cf. Art.76 alin.1 Cod fiscal). Dacă relațiile nu sunt de natura unui raport de muncă, de serviciu, sau, în sens larg vorbind, aferente unei relații de subordonare între cel ce acordă venitul și beneficiarul venitului, atunci respectivele relații în cadrul cărora tichetele cadou ar fi oferite, incluzându-le și pe cele aferente politicilor și acțiunilor de marketing, fac incidentă calificarea veniturilor ca fiind din alte surse (cf. Art. 114 Cod fiscal și Normelor de aplicare – ”tichetele cadou acordate persoanelor fizice în afara unei relații generatoare de venituri din salarii”).
Poate părea o afirmație evidentă, dar calificarea este importantă întrucât o exclude pe oricare alta. Cu alte cuvinte, pentru ANAF devine extrem de dificil sau mai curând imposibil și în afara cadrului legal să califice veniturile aferente tichetelor cadou altfel decât chiar legiuitorul a decis să le califice – venituri din alte surse. Acest argument coroborat cu altele, îl considerăm apt să respingă direcția de interpretare pe care ANAF, prin DGAF, încearcă să o impună.
Așadar, întreaga argumentație a ANAF privind plata de contribuții de asigurări sociale are la bază, din punctul nostru de vedere, un pilon destul de șubred: calificarea relației dintre operatorul economic și persoana care beneficiază de tichetele cadou ca fiind în fapt o relație de natură angajator – angajat.
O abordare care credem că ar face și mai multă lumină privind adevărata natură a acestei relații poate fi utilizarea criteriilor care califică o activitate ca fiind dependentă sau independentă. Este posibil ca analizarea acestor criterii să conducă la concluzia că este forțată, în contextul economic și juridic concret legat de implementarea politicilor și acțiunilor de marketing, interpretarea ANAF că între beneficiarul tichetelor și terțul operator economic care le oferă există o relație angajator – angajat, respectiv că beneficiarul tichetelor se subordonează terțului operator economic care îi oferă tichetele cadou.
