Răspunderea solidară în materia dreptului fiscal presupune repararea unui prejudiciu de către mai multe persoane. Astfel, fiecare debitor poate fi obligat să plătească întreaga datorie a debitorului principal, având ulterior posibilitatea de a recupera sumele de bani pe care nu le datora, de la ceilalți debitori, pe calea unei acțiuni în instanță.

Prin acest mecanism, autoritățile fiscale sunt abilitate să antreneze răspunderea tuturor persoanelor care, acționând cu rea-credință, au contribuit la acumularea de obligații fiscale sau la nedeclararea/sustragerea de la plată a obligațiilor fiscale datorate de debitor.

Ce trebuie să știm atunci când dorim să contestăm o decizie de angajare a răspunderii solidare care ni se adresează?

Știați că dacă aveți calitatea de reprezentant legal în cadrul unei societăți, de pildă, ați putea fi obligat să plătiți toate obligațiile fiscale datoarate de aceasta și neexecutate? Întrucât niciunul dintre noi nu își dorește să fie ținut să execute niște obligații care, conform legii, nu cad în sarcina sa, trebuie să cunoaștem condițiile ce trebuie îndeplinite pentru antrenarea răspunderii în solidar, astfel încât să ne putem feri de eventualele abuzuri ce ar putea fi manifestate de către autorități.

Ce trebuie să știm despre dreptul de a fi ascultat în cazul în care suntem vizați de această procedură?

Pentru o deplină și efectivă exercitare a dreptului la apărare, organul fiscal este obligat să asigure persoanei față de care se intenționează să se ia măsura răspunderii în solidar, dreptul de a-și exprima punctul de vedere cu privire la împrejurările de fapt relevante, înainte de emiterea deciziei.

Cine emite și comunică deciza?

Organul fiscal care administrează debitorul principal emite decizia de angajare a răspunderii solidare. Tot acesta va și comunica decizia.

În ce termen putem contesta decizia de angajare a răspunderii solidare?

Având în vedere că decizia de angajare a răspunderii solidare este un act administrativ fiscal, o putem contesta în termen de 45 de zile de la data la care aceasta ne este comunicată.

Ulterior soluționării contestației de către organul fiscal, ne putem adresa și instanței de contencios administrativ competente, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Care sunt persoanele care pot răspunde solidar alături de debitor?

Codul de procedură fiscală indică situațiile în care, alături de debitorul obligației fiscale, pot răspune în solidar și alte persoane. Înțelegem să prezentăm mai jos, cu titlu de exemplu, unele dintre categoriile de persoane care pot fi vizate de aceste măsuri:

– reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credinţă, declară băncii că nu deţine alte resurse băneşti și cu acest prilej retrage sume de bani din conturile contribuabilului, asupra cărora s-a înființat poprirea;

– terţii popriţi care nu respectă obligațiile instituite în sarcina lor în cadrul procedurii executării silite prin poprire și contribuie la sustragerea sumelor de bani indisponibilizate în conturile debitorului.

Pot răspunde alături de debitorul declarat insolvabil conform reglementărilor fiscale, următoarele categorii de persoane:

– administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea debitorului, prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă a activelor sale;

– administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

– administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale;

– administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat restituirea unor sume de bani de la bugetul public, fără ca acestea să li se cuvină.

Poate fi angajată răspundea solidară dacă prin decizia emisă, organul fiscal competent nu dovedește că am acționat cu rea-credință?

Reaua-credință cu care persoana față de care este angajată răspunderea solidară acționează, reprezintă o condiție esențială, în toate ipotezele pe care legea le prevede. Această noțiune nu este definită expres de Codul de procedură fiscală, dar cu toate acestea, a beneficiat de clarificări la nivelul doctrinei și jurisprudenței.

Deoarece buna-credință se prezumă, reaua-credință cu care persona responsabilă a acționat trebuie dovedită întotdeauna. Prin urmare, organul fiscal care emite decizia are obligația de a proba reaua-credință prin prisma motivării sale în fapt și în drept.

În practică, lipsa dovedirii relei-credințe de către organul fiscal emitent al deciziei a fundamentat deseori constatarea netemeiniciei actului administrativ fiscal. Spre exemplu, simpla deținere a calității de administrator și existența unor obligații fiscale restante ale societății nu sunt suficiente pentru a proceda la stabilirea răspunderii solidare în sarcina administratorilor unei societăți comerciale debitoare. Prin documentația ce stă la baza deciziei de angajare a răspunderii solidare, organele fiscale trebuie să dovedească în concret faptele ilicite comise de reprezentantul legal, care au condus la diminuarea activelor societății în cauză (ex. administratorul a procedat la ascunderea sau înstrăinarea unor active). De asemenea, simplul fapt de a nu solicita instanței deschiderea procedurii insolvenței nu este de natură a atrage răspunderea solidară a administratorului societății, în lipsa dovedirii poziției sale răuvoitoare.